SSLV (Small Satellite Launch Vehicle) este o racheta pozitionata sub bine-cunoscuta veterana PSLV (Polar Satellite Launch Vehicle), pe care India o foloseste cu succes din 1993 si care a dus practic greul programului spatial al tarii, bifand nu mai putin de 56 de zboruri, cu misiuni dintre cele mai complexe (lansari spre Marte, Luna, sateliti stiintifici, de navigatie, EO etc); de doua ori chiar recordmena in materie de numar de sateliti lansati simultan, PSLV este una dintre cele mai fiabile rachete la nivel mondial.
Si gratie pretului scazut de zbor, dar si disponibilitatii de colaborare internationala manifestata de Agentia Spatiala Indiana ISRO, o preferata a pasagerilor de diferite nationalitati.
Revenind la subiectul articolului, avand o lungime de 34 m, un diametru mediu de 2m si cantarind aproximativ 116 tone la lansare, noua racheta indiana, tinteste orbita joasa a Pamantului, cu performante rezonabile (300 kg in SSO si respectiv 500 kg in LEO).
Initial lansarile vor avea loc de la principala baza spatiala a tarii, Satish Dhawan Space Center, Sriharikota, ulterior urmand a fi mutate la o baza noua care este in constructie, Gujarat.
India anticipeaza in acest fel dezvoltarea exponentiala a sectorului spatial, in special pe nisa satelitilor de mici dimensiuni. Si totodata vrea sa impulsioneze sectorul privat, facand treptat un transfer de tehnologie de la Agentia Spatiala catre companii mai mici.
SSLV este un lansator in 4 trepte, primele trei operand pe baza de combustibil solid (HTPB), iar al patrulea Velocity trimming module (VTM) folosind un amestec MMH + MON-3.
SS1 dezvolta 2496 kN la o durata de activare de 94.3 s, SS2 234.2 kN la 113.1 s, iar SS3 160 kN la 106.9 s.
VTM este de fapt un ansamblu de 16 motoare fiecare dezvoltand 50 kN si cu un ajutaj de evacuare adaptat functionarii in vacuum. 8 dintre ele sunt folosite pentru pozitionare, dispuse radial, in timp ce celelalte 8 sunt dispuse pe directia de zbor, contribuind direct la accelerarea ansamblului.
Zborul inaugural avusese loc pe 7 august avand la bord satelitii Microsat 2A (EOS 02) si AzaadiSAT, insa datorita problemelor la treapta superioara, incarcatura nu a mai ajuns pe orbita dorita.
Al doilea zbor, tot demonstrativ, a avut loc in urma cu cateva zile, pe 10 februarie, cu 3 pasageri la bord: EOS 07, AzaadiSAT 2 si Janus 1. Toti trei sunt sateliti indigeni, primul ceva mai mare, ceilalti Cubesat.
Cum spuneam, zborul a fost un succes si a marcat intrarea oficiala in flota indiana a noii rachete SSLV.
Credit ISRO