Schimbarea vine pe fondul sustinerii financiare pe care alte tari (Germania sau Spania sunt doar doua exemple in acest sens) o exercita deja de cativa ani in domeniul New Space, iar primele rezultate sunt foarte aproape sa apara, germanii de la Rocket Factory si Isar Aerospace anuntand zboruri de test cu rachetele lor, pana cel mai tarziu la sfarsitul anului.

Traditional, lantul industrial francez, includea doar companiile mari, ca furnizori in cadrul proiectului european Arianespace, insa retragerea lui Ariane 5 din serviciu si intarzierea repetata a lui Ariane 6, a lasat Europa descoperita intr-un domeniu vital pentru independenta sa tehnologica. Anul trecut spre exemplu, daca SUA au bifat peste 100 de zboruri, Europa a reusit numai 3. Si nu a fost o exceptie, ci este deja un trend, pentru ca inainte, 2020 a consemnat numai 5 zboruri europene, 2021 doar 6, iar 2022 din nou 5.

Retragerea rachetei Soyuz dupa invazia Ucrainei si problemele tehnice de la Vega, nu au facut decat sa accentueze aceasta stare de fapte. Lansarea misiunilor stiintifice europene a ajuns sa se faca practic de pe teritoriu american, un lucru neverosimil pana de curand.

Cu o piata globala efervescenta si o concurenta tot mai acerba, tensiunile intre statele membre ESA au crescut, si multe, asa cum aminteam mai devreme, au inceput sa exploreze pe cont propriu posibilitatea dezvoltarii unor proiecte la nivel national.

Franta nu ramane mai prejos, si dupa vizita de saptamana trecuta a presedintelui Macron in Guiana Franceza (acolo de unde se fac lansarile Arianespace), anunta un ajutor guvernamental combinat de 400 milioane de euro pentru companiile din domeniul spatial care isi propun sa dezvolte noi rachete - unul din cei 9 piloni de baza prinsi in programul spatial, asa numitii “Priority Innovation Vectors”.

Este vorba despre 4 companii: HyPrSpace, Latitude, Sirius Space Services si MaiaSpace. Desi discutam despre o suma consistenta, de fapt cei mai multi bani vor merge pentru realizarea unor zboruri demonstrative in perioada 2026-2028: un prim zbor in care prima treapta a rachetei va fi recuperata, urmat, in decursul a nu mai mult de 12 luni, de o a doua incercare, in care treapta recuperata anterior, va zbura din nou; preferabil, ambele incercari se vor realiza folosind actuala infrastructura din Guiana Franceza.

Prin incurajarea reutilizarii treptelor rachetelor, CNES este practic interesata de scaderea costului de lansare, dezvoltarea unor vehicule flexible care se pot adapta la scenariul de zbor (in functie de greutatea si volumul incarcaturii sau de orbita Dorita) si reducerea poluarii cu lansarile spatiale. Un model preluat de la americanii de la SpaceX si Rocket Lab, care s-a dovedit castigator.

Desi companiile nu sunt chiar noi (unele au trecut chiar si prin programe ESA), trebuie spus ca atentia principala este pe MaiaSpace, un spinoff al Arianespace, care pare ca se apropie cel mai mult de caietul de sarcini al CNES. Din acest punct de vedere, legaturile cu politicul, ridica un semn de intrebare asupra succesului viitor al programului, care dincolo de declaratii este aparent inca tributar vechilor mentalitati - subventii si ajutoare financiare pentru companii de stat.